R.I.P. Doctore!

Astazi se implinesc 4 ani de la trecerea in neființă a celui care a fost Doctorul Emil Vlaiculescu, parintele arbitrajului prahovean. Inainte de toate, un OM in adevaratul sens al cuvantului.În 1960, a promovat în lotul arbitrilor de Divizia A. Are peste 1.000 de meciuri arbitrate, din care circa 500 de primă divizie.

 

Citește mai mult din acest articol

Trist!

Cu stupoare am aflat că părintele arbitrajului prahovean dr. Emil Vlaiculescu a trecut în neființă. Nu l-am cunoscut personal, dar îl vedeam uneori parcându-și dacia lui roșie undeva pe bulevard. La una din acele ”parcări”, o cunoștință mi-a spus cine este ”bătrânelul” simpatic, care din lipsă de spațiu de manevră, s-a chinuit să facă o parcare pe care nu mulți nu o reușeau, după părerea mea. Era o persoană nelipsită de la meciurile echipei favorite, Petrolul Ploiești, pe care o vedea de câte ori avea ocazia, având locul lui special. Țin minte că odată la un meci al echipei favorite am vrut să mă așez pe acel loc și o persoană mai în vârstă, se apropie de mine și îmi spune … ”Nu acolo băiete, acesta este locul domnului doctor”. Tardiv, aveam să aflu că ”bătrânelul” simpatic și domnul doctor este una și aceeași persoană.

Sursa foto: Ionuț Borcan

Citește mai mult din acest articol

La mulţi ani Emil Vlaiculescu!

Am avut, însă, astăzi, o surpriză plăcută din partea lui Ioaniţoaia. A scris un editorial sensibil şi extrem de frumos despre dr. Emil Vlaiculescu, părintele arbitrajului prahovean, cel care luni va împlini 86 de ani. „La mulţi ani, domn’ doctor!”
Iată rândurile frumoase scrise de Ioaniţoaia:
Un boier
Doctorul, fostul mare arbitru Emil Vlaiculescu, va împlini săptămîna viitoare 86 de ani
Generaţiile mai noi îl cunosc mai puţin sau chiar nu-l cunosc pe Emil Vlaiculescu, care va împlini luni 86 de ani. Născut la Podenii Vechi, Prahova, în familia unor intelectuali de ţară, tatăl preot, mama învăţătoare, a cochetat cu mai multe sporturi, după moda vremii. A făcut ceva baschet, dar şi volei, ba şi hochei pe gheaţă şi motociclism . Înainte de a se dedica definitiv fotbalului, a practicat handbalul pînă la nivelul primului eşalon.
Legitimat în echipa de fotbal Prahova Ploieşti, o ex-campioană naţională sub culorile căreia îşi va şi încheia cariera de jucător, a absolvit în 1961 Facultatea de Medicină Umană, din care motiv i se va şi zice Doctorul. Retras de pe gazon, a ales arbitrajul, fiind promovat în corpul divizionar A în 1960 şi conducînd apoi peste 1.000 de meciuri interne şi internaţionale. Fără excepţie, s-a remarcat pe parcursul lor, ca şi în afara terenului, prin corectitudine, eleganţă şi modestie. “Mi-am văzut de treabă şi lumea afirmă că m-am descurcat onorabil, aşa că n-am de ce să cred altceva!”, glumea recent. Oricum, de reţinut că arbitrul Emil Vlaiculescu n-a fost implicat în nici o tărăşenie, în nici un scandal. A lăsat în urmă amintirea unui bărbat pe cît de onest, pe atît de exigent. A unui caracter deosebit.
Şef al Comisiei Judeţene de Arbitri Prahova în perioada 1970-1995, organism al cărui preşedinte onorific e şi în prezent, a contribuit la descoperirea, formarea şi lansarea multor cavaleri ai fluierului din zonă. Printre aceştia, Adrian Moroianu, Florin Popescu, Ilie Coţ, Gheorghe Biziniche şi Costin Miclea, însă lista nu se termină cu ei. Să-l ascultăm pe unul dintre aceştia: “Ca şi colegii mei, îi datorez Doctorului mare parte din ce-am realizat. A ştiut să ne îndrume, dar şi să ne certe, asemenea unui părinte. Mereu am găsit la dînsul uşa deschisă şi sfatul potrivit”.
M-a îndemnat să aştern rîndurile de faţă şi detaliul că, deşi a ocupat două decenii funcţia de director al Spitalului “Schuller” din Ploieşti, Doctorul nu s-a pricopsit. Din contră, îmbătrîneşte într-o cameră cu ieşire pe hol şi baie comună.
Susţine însă că îi ajunge: “M-a interesat să fiu respectat de ceilalţi, nu să mă îmbogăţesc! Iată de ce, simţindu-mă respectat, mă declar mulţumit şi nu-mi doresc de la viaţă decît sănătate”.
Deunăzi, l-am întrebat pe unul dintre tinerii noştri “centrali”, purtător al ecusonului FIFA, dacă îi spune ceva numele Emil Vlaiculescu? “Cum să nu?! , a venit răspunsul, a fost un arbitru de clasă şi un om de calitate, un adevărat domn, un boier”. Printre ultimii din fotbalul românesc, căruia îi urez, alături de cei ce-l ştiu şi-l preţuiesc, la mulţi ani!

Sursa: http://www.sport-campina.blogspot.com/

Pe această cale îi transmit şi eu multă sănătate dr. Emil Vlaiculescu şi mă bucur când îl văd vioi, ieşind din casa dânsului situată în vecinătatea bulevardului Castanilor cel care la fiecare meci al echipei Petrolul Ploieşti avea locul lui rezervat la tribuna a II-a a stadionului Ilie Oană.