La mulţi ani Emil Vlaiculescu!

Am avut, însă, astăzi, o surpriză plăcută din partea lui Ioaniţoaia. A scris un editorial sensibil şi extrem de frumos despre dr. Emil Vlaiculescu, părintele arbitrajului prahovean, cel care luni va împlini 86 de ani. „La mulţi ani, domn’ doctor!”
Iată rândurile frumoase scrise de Ioaniţoaia:
Un boier
Doctorul, fostul mare arbitru Emil Vlaiculescu, va împlini săptămîna viitoare 86 de ani
Generaţiile mai noi îl cunosc mai puţin sau chiar nu-l cunosc pe Emil Vlaiculescu, care va împlini luni 86 de ani. Născut la Podenii Vechi, Prahova, în familia unor intelectuali de ţară, tatăl preot, mama învăţătoare, a cochetat cu mai multe sporturi, după moda vremii. A făcut ceva baschet, dar şi volei, ba şi hochei pe gheaţă şi motociclism . Înainte de a se dedica definitiv fotbalului, a practicat handbalul pînă la nivelul primului eşalon.
Legitimat în echipa de fotbal Prahova Ploieşti, o ex-campioană naţională sub culorile căreia îşi va şi încheia cariera de jucător, a absolvit în 1961 Facultatea de Medicină Umană, din care motiv i se va şi zice Doctorul. Retras de pe gazon, a ales arbitrajul, fiind promovat în corpul divizionar A în 1960 şi conducînd apoi peste 1.000 de meciuri interne şi internaţionale. Fără excepţie, s-a remarcat pe parcursul lor, ca şi în afara terenului, prin corectitudine, eleganţă şi modestie. “Mi-am văzut de treabă şi lumea afirmă că m-am descurcat onorabil, aşa că n-am de ce să cred altceva!”, glumea recent. Oricum, de reţinut că arbitrul Emil Vlaiculescu n-a fost implicat în nici o tărăşenie, în nici un scandal. A lăsat în urmă amintirea unui bărbat pe cît de onest, pe atît de exigent. A unui caracter deosebit.
Şef al Comisiei Judeţene de Arbitri Prahova în perioada 1970-1995, organism al cărui preşedinte onorific e şi în prezent, a contribuit la descoperirea, formarea şi lansarea multor cavaleri ai fluierului din zonă. Printre aceştia, Adrian Moroianu, Florin Popescu, Ilie Coţ, Gheorghe Biziniche şi Costin Miclea, însă lista nu se termină cu ei. Să-l ascultăm pe unul dintre aceştia: “Ca şi colegii mei, îi datorez Doctorului mare parte din ce-am realizat. A ştiut să ne îndrume, dar şi să ne certe, asemenea unui părinte. Mereu am găsit la dînsul uşa deschisă şi sfatul potrivit”.
M-a îndemnat să aştern rîndurile de faţă şi detaliul că, deşi a ocupat două decenii funcţia de director al Spitalului “Schuller” din Ploieşti, Doctorul nu s-a pricopsit. Din contră, îmbătrîneşte într-o cameră cu ieşire pe hol şi baie comună.
Susţine însă că îi ajunge: “M-a interesat să fiu respectat de ceilalţi, nu să mă îmbogăţesc! Iată de ce, simţindu-mă respectat, mă declar mulţumit şi nu-mi doresc de la viaţă decît sănătate”.
Deunăzi, l-am întrebat pe unul dintre tinerii noştri “centrali”, purtător al ecusonului FIFA, dacă îi spune ceva numele Emil Vlaiculescu? “Cum să nu?! , a venit răspunsul, a fost un arbitru de clasă şi un om de calitate, un adevărat domn, un boier”. Printre ultimii din fotbalul românesc, căruia îi urez, alături de cei ce-l ştiu şi-l preţuiesc, la mulţi ani!

Sursa: http://www.sport-campina.blogspot.com/

Pe această cale îi transmit şi eu multă sănătate dr. Emil Vlaiculescu şi mă bucur când îl văd vioi, ieşind din casa dânsului situată în vecinătatea bulevardului Castanilor cel care la fiecare meci al echipei Petrolul Ploieşti avea locul lui rezervat la tribuna a II-a a stadionului Ilie Oană.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: